

ISTORICUL ȘCOLII
Prima școală primară se înființează în acest oraș, în anul 1859 (actuala Școală gimnazială „ Spiru Haret” Oltenița). Înainte de a se instala în localul propriu, această școală a funcționat în case particulare: în anul 1889, în localul în care va funcționa apoi grădinița (astăzi se află pa acel loc clădirea grădiniței cu program prelungit „Filimon Sârbu”), mai apoi în casele lui Lucopol (pe actuala stradă Alexandru Iliescu) și a lui Corenti (strada Cuza Vodă colț cu bulevardul 6 Martie). După anul 1900, începe construirea a două localuri de școală prevăzute fiecare cu locuință pentru director și destinate învățământului primar. Primul local de școală este dat în funcțiune în anul 1906, Școala primară de băieți, având ca director pe învățătorul Pîrvulescu Alexandru și cel de al doilea local, dat în funcțiune în anul 1910, Școala primară de fete, având ca directoare pe învățătoarea Aglaia Dumitrescu. Ambele clădiri de școală au fost construite pe actuala stradă Mihail Eminescu. Suprafața terenului pe care s-a construit Școala primară de băieți a fost de 3200 m2 din care 560 m2 ocupau clădirea școlii și anexele ei. Localul era alcătuit din 6 săli de clasă, o cancelarie, o cameră destinată secretariatului și un coridor. (Școala generală nr.1 – corp A) Suprafața terenului pe care s-a construit Școala primară de fete a fost de 2400 m2, din care 477 m2 ocupau clădirea școlii și anexele ei. Localul școlii era alcătuit din 4 săli de clasă, o cancelarie, o încăpere pentru bibliotecă și un atelier. (Școala generală nr. 1 –corp B) Aspectul celor două școli s-a îmbunătățit. Astfel numai în perioada anilor 1965-1977, s-au construit pe lângă cele două clădiri, anexe ca: atelier pentru lucrările tehnico-productive, două magazii din cărămidă, grupuri sanitare corespunzătoare, s-a înlocuit vechea podea din scândură cu parchet, pe coridoare de asemenea scândura cu mozaic, s-au asfaltat curțile în jurul celor două clădiri, s-a amenajat un teren de sport și o pistă pentru pregătirea tineretului pentru apărarea patriei, s-au împrejmuit curțile ambelor clădiri cu garduri din plăci de beton. Toate aceste lucrări, făcute din bugetul local au însumat peste 358 000 lei, așa cum reiese din devizele de construcții și reparații. Însă cu toate amenajările făcute, cele două clădiri ale Școlii generale nr. 1, a căror fundație nu avea beton, care suferiseră bombardamentele din anul 1916 și cutremurul din anul 1940 și care nu au fost consolidate la timp, nu au putut rezista cutremurului din 4 martie 1977. Pe baza „Autorizației pentru dărâmarea sau desființarea de construcții și amenajări nr. 20ˮ din 24 mai 1977, emisă de Comitetul Executiv al Consiliului Popular al orașului Oltenița, s-a trecut la demolarea ambelor localuri ce nu mai puteau fi folosite ca spațiu școlar. S-a aprobat construirea unui nou local de școală în valoare de 2 073 000 de lei, proiect ce a fost executat de un colectiv de ingineri de la Institutul de proiectări al județului Ilfov, având ca șef de proiect pe arhitectul Alexandru Vlădescu. Construire noului local de școală a început în luna iulie 1979, este executată de Trustul Județean de construcții Ilfov, Șantierul 3 Oltenița și urmează să fie dat în funcțiune în luna ianuarie 1981. Din datele proiectului reiese că acestă construcție este calculată să reziste la orice seism de gradul 7 pe scara Richter, la gradul 1 rezistență în caz de incendiu, se desfășoară pe patru nivele, cu fundație de beton la adâncime de 1,30 m, peste subsolul tehnic are construită o placă de beton armat monolitică, pereții interiori și exteriori ai clădirii sunt din cărămidă presată, între cadre de beton armat, prevăzută cu canalizare, apă curentă, instalație de iluminat și încălzire centrală. Noul local de școală se ridică pe strada Mihail Eminescu la nr. 23, pe locul unde s-a aflat corpul B al vechii școli, adică pe locul fostei Școli primare de fete, loc ce însumează 2400 m2, din care construcția ocupă o suprafață de 566,28 m2. Suprafața desfășurată a construției reprezintă 2273 m2, calculat să revină fiecărui elev o suprafață de 4 m2. Localul va corespunde pe deplin cerințelor învățământului modern de la acea dată, având: 16 săli de clasă, 3 laboratoare cu nișe pentru experiențe și instalațiile necesare fiecăruia, bibliotecă, cancelarie, secretariat, camere pentru material didactic, cabinet medical, grupuri sanitare corespunzătoare. Așa cum reiese din „Catalogulˮ de dotare pentru noua școală, întocmit de Serviciul județean de Investiții Ilfov, prevede dotarea acestuia cu mobilier în valoare de 400 000 de lei. În perioada cuprinsă între 4 martie 1977 și decembrie 1981, cursurile Școlii generale nr. 1, au funcționat în localul liceului de matematică-fizică „Alexandru Sahiaˮ (actualul Neagoe Basarab). Aici, prin grija Inspectoratului Școlar Județean, procesul instructiv-educativ s-a desfășurat în bune condiții, deoarece au fost puse la dispoziția școlii nu numai sălile de clasă, ci și laboratoarele și cabinetele de specialitate ale liceului, cursurile desfășurându-se între orele 13:00-18:30. După revoluția din anul 1989, Școala generală nr. 1 Oltenița a beneficiat de noile circumstanțe ale libertății, astfel atât cadrele didactice cât și elevii au putut folosi contextul pentru a-și exprima personalitatea. Numărul de elevi a înregistrat o creștere, datorită schimbărilor importante ce au avut loc. Astfel, în anul 1997 erau înscriși 1030 de elevi, din care 536 în clasele primare și 494 în clasele gimnaziale, ceea ce a determinat ca procesul instructiv educativ să se desfășoare în două schimburi. Denumirea școlii de-a lungul timpul a suferit modificări, astfel, conform Hotărârii Consiliului Local al municipiului Oltenița nr. 98 din 31 iulie 2006, în Școala cu clasele I-VIII „Spiru Haretˮ, respectiv conform Hotărârii Consiliului Local al municipiului Oltenița nr 30 din 30 martie 2012 în Școala Gimnazială „Spiru Haretˮ. Începând cu 1 septembrie 2007, se înființează Grădinița cu program normal nr. 5 „Spiru Haretˮ, arondată Școlii cu clasele I-VIII „Spiru Haretˮ Oltenița, ce cuprinde trei grupe de preșcolari. În detrimentul scăderii demografice postrevoluționare, școala a rămas printre cele mai mari din municipiu.
Printr-o educaţie de calitate, asigurăm succesul copiilor, la şcoală şi în viaţă.